Dansul sportiv este definit ca dans intre barbat si femeie formand o pereche (sau mai multe perechi formand o formatie).
Sportivii folosesc o anumita tehnica si deplasare pe ringul de dans impreuna cu o interpretare artistica adecvata. Scopul este acela de a avea o evolutie in dans cat mai corecta, plina de acuratete.
Dansul sportiv s-a dezvoltat de-a lungul timpului din dansul de salon de competitie, iar astazi cuprinde mai multe stiluri ce s-au cristalizat in diverse competitii si au fost standardizate la nivel international astfel incat sa suporte rigorile statutului de sport.
Competitiile pot fi de perechi, de formatii sau de echipe, iar dansurile sunt structurate pe doua sectiuni: dansuri standard si dansuri latino-americane.
O formatie este formata din 6-8 perechi ce danseaza un program fix pe o muzica prestabilita urmarind dansurile standard sau latino dupa niste reguli stricte.
Fiecare sportiv acumuleaza un numar de puncte in competitiile de gen el evoluand pe clase valorice de la clasa hobby pana la clasa S. De asemenea Federatia Internationala de Dans Sportiv alcatuieste un clasament special (Ranking list) pe baza unor punctaje speciale (Ranking points) dezvoltand astfel un clasament mondial al celor mai bune perechi.
In functie de numarul de perechi dintr-o competitie se pot desfasura mai multe runde de calificari (ex. sferturi de finala) ajungandu-se intr-o runda finala unde se intalnesc de obicei 6 perechi.
In rundele de calificari arbitrii noteaza fiecare pereche la dansul respectiv pe care ei considera ca merita sa treaca in runda urmatoare folosindu-se pe un sistem de jurizare comparativ. In final sunt centralizate notarile tuturor arbitrilor de la toate dansurile iar perechile cu cele mai multe notari sunt calificate in runda urmatoare.
In finala folosind acelasi criteriu comparativ arbitrii acorda locuri pentru fiecare pereche pentru fiecare dans in parte. Rezultatele finale sunt aflate cu ajutorul algoritmului Skating System (ce are criteriu de baza regula majoritatii) - locul 1 este cel mai bun.
Criteriile de baza in arbitraj sunt: Timing-ul si ritmul de baza, liniile corpului, calitatea miscarii corpului, interpretarea ritmica, calitatea talpii, calitatea miscarii pe ringul de dans.
Istoric:
1909 - Primul "Campionat Mondial" la Paris
1932 - Prima oara cand a dansat formatie intr-o competitie in Ballroom Astoria din Londra
1935 - S-au pus bazele Federatiei Internationale de Dans Amator (IADF) in Praga
1947 - Primul Campionat Mondial de dansuri latino-americane
1956 - Un nou nume: Consiliul International al Dansatorilor Amatori (ICAD)
1960 - Prima transmisie TV a unei competitii de dans sportiv in Germania
1973 - Primul Campionat Mondial de Formatii in New York
1988 - ICAD adopta termenul de "dans sportiv"
1988 - Se incearca recunoastera dansului sportiv de catre General Association of International Sports Federations (GAISF)
1990 - Se adopta actualul nume al Federatiei Internationale de Dans Sportiv (IDSF)
1991 - Se obtine recunoasterea provizorie de catre GAISF
1992 - Recunoasterea deplina din partea GAISF
1992 - Prima abordare pentru recunoastere de catre Comitetul Olimpic International (IOC)
1995 - Se obtine recunoasterea provizorie de catre IOC
2000 - In ceremonia de incheiere a Jocurilor Olimpice de la Sydney este inclus si dansul sportiv
